Avem al 5-lea comandant în fruntea Clubului Sportiv al Armatei Steaua București din ultimii 4 ani și devine aproape ciclic faptul că în fiecare an se schimbă un altul, dar niciodată Talpan. Și acest lucru nu e o coincidență.
Mai întâi să lămurim treaba cu acei comandanți care au fost până acum. Mai întâi este inconfundabilul Boroi, care a domnit la Steaua vreme de 13 ani și și-a creat un mic sistem propriu și fidel în cadrul clubului. Să spunem că a fost în fruntea Stelei cel mai mult timp și probabil a avut timp să-și impună propriile reguli și metode de management, însă cred că e mai mult decât atât. Haideți să privim totul dintr-o perspectivă mult mai largă.
De ce a reușit Boroi să stea atât de mult la Steaua și să acționeze nu întotdeauna în favoarea clubului pe care-l conduce? Pentru că i-au permis vremurile și contextul politic și social din România. În perioada în care a condus clubul Boroi era începutul tranziției spre modernizare (sau europenizare dacă vreți să-i spuneți) a României și a instituțiilor sale, atunci se realiza schimbul de generații între cei vechi, cu trecut inclusiv comunist, și cei noi aflați în poziții de conducere și gestionare a statului român, inclusiv în Armată sau MApN.
În perioada „domniei” sale începea ofensiva împotriva corupției și a debutat acel proces de democratizare și eficientizare a instituțiilor românești, care încă continuă și până astăzi. Însă atunci se manifestau ultimele refulări ale mecanismelor moștenite din comunism și Boroi era la răspântia dintre generații. Putea să mai facă unele nereguli și să ia decizii proaste și să nu pățească nimic, însă nu și acum. Desigur că nici atenția nu era îndreptată asupra Stelei în acea perioadă, având în vedere că echipa de fotbal nu fusese reînființată.
Să nu uităm că Boroi a fost doar nevoit să accepte deciziile judecătorești, deși știa de la bun început că Steaua nu ai cum s-o îndepărtezi de la Armată, fiindcă nu există un asemenea fundament legislativ. Tot ce a încercat el să facă a fost să acopere nelegiuirile predecesorilor săi sau a celor implicați și care au acționat ilegal în episodul 2003, când printr-o conjunctură nefericită Becali și-a adjudecat pe nedrept Steaua.
Prin urmare, decizia de reînființare a secției de fotbal a fost doar o măsură luată după neînțelegerea cu Becali și asigurarea unui buget stabil pentru armată în urma garantării celor 2% din PIB prin angajament în cadrul NATO și pe fundamentul unei constatări a unui vid de implicare financiară a statului în sport. (Țin să precizez faptul că acordul politic național prin care s-a stabilit că bugetul Armatei României va fi de cel puțin două procente din PIB a fost convenit la nivelul NATO și stabilit începând cu anul 2017 pe o perioadă de minimum 10 ani). Probabil decizia nu a fost luată doar de comandantul clubului, ci și de șefii săi din MApN. Totuși, a aloca bani din bugetul statului pentru sport e abia primul pas pentru a încerca resuscitarea sportului sau fotbalului românesc, fiindcă gestionarea banilor e pasul următor și cel mai important, fiind un garant al performanței. Ei, anume la acest aspect noi ducem lipsă în tot procesul acesta de modernizare al instituțiilor noastre, iar Armata nu excelează. Dar vom vorbi despre acest aspect cu alte ocazii.
Explicația pentru care Boroi a stat la Steaua atât de mult e pentru că în acea vreme s-a putut închide ochii la multe, iar acum – nu. Astfel s-au perindat mai mulți pe la conducerea CSA Steaua București. Ne amintim bine că începând cu decembrie 2016 au fost Cristian Stănel Petrea, Bixi-Pompiliu Mocanu, Marius-Cristian Cîrlan, Mădălin Hîncu și acum Ștefan Răzvan Bichir. Toți au stat câte un an, cu excepția muribundului. De ce au stat atât de puțin? Sunt două explicații.
- Pentru că nu au gestionat deloc bine clubul.
- Pentru că acum orice abatere este vizibilă și sancționată prin demiterea din funcția de comandant al Stelei.
Totuși demiterea, nu înseamnă decât schimbarea postului și cât atât, iar acest lucru este valabil în tot aparatul public românesc, îndeosebi în Armată, fiindcă nu poți fi concediat, însă ți se oferă un post de lucru într-un loc mai ferit sau marginal. Ori poți alege pensionarea.
Petrea, Bixi, Hîncu – oamenii fideli ai sistemului
Tot ce am expus mai sus este explicația perindării atâtor comandanți pe la Steaua, însă cine sunt ei și de ce anume aceștia au fost numiți este o altă direcție pe care o dorim a fi explicată. Dar mai ales, trebuie să clarificăm de ce Talpan nu va fi niciodată comandantul Stelei.
Toți cei enumerați mai sus sunt oameni fideli ai sistemului din care fac parte, iar acest sistem pe care-l reprezintă este aparatul MApN.
Precum fiecare instituție românească constituie bucată din aparatul de stat, funcționarii din ministerul apărării sunt aceiași oameni, grizonați precum îi știm, tipic oricărei instituții pe care îi deschidem ușa atunci când avem nevoie de o hârtie oficială. Nu sunt întotdeauna cei mai performanți, nu sunt mereu cei mai competenți, nu sunt întotdeauna cei mai în măsură să-și îndeplinească responsabilitățile pe care le au, nu sunt cei cu pregătirea cea mai bună, nu sunt străini a tot ceea ce înseamnă nepotism, nu sunt cei mai harnici, curajoși ș.a.m.d. Cu toții știm stereotipurile legate de un funcționar public. Ei anume constituie sistemul public românesc și în jurul căruia se învârte întreg statul român. În aceste condiții, odată cu dezvoltarea economică a României după integrarea în NATO și UE, pe mâna acestor oameni a ajuns gestionarea bugetului public, care crește pe măsură ce crește și PIB-ul. Bani sunt, oameni competenți mai puțin.
Acestea fiind spuse, Armata și MApN nu fac excepție de la regulă, iar ei s-au văzut în măsură să gestioneze un buget pe care nu au habar cum să-l distribuie. Din reflexul comunistoid, fiindcă tranziția încă mai are mult până a fi completă, se irosesc bani pe nimicuri, pe interese personale sau a unui grup de oameni și pe scheme financiare prejudiciabile satului român. În România actuală încă se mai poate beneficia din plin de banii publici fără a aduce un plus de valoare statului sau a oferi un serviciu mai bun cetățenilor. Și în acest moment se profită de acest lucru. Petrea, Bixi, Hîncu au fost decât niște pioni plasați și fideli ai sistemului pentru a asigura unele scheme financiare de irosire a banului public în beneficiul unor alți oameni din sistem cu unele afaceri de pe lângă. Uneori aceștia cad pradă tentației intenționat sau neintenționat, fiindcă ar fi posibil ca aceștia chiar să nu aibă habar cum să cheltuiască un asemenea buget.
Toți comandanții Stelei au venit și au plecat repede fiindcă ies lucrurile repede la iveală. Sincer, anume la acest aspect aș putea spune că am evoluat și e un semn bun în tot acest proces de democratizare al instituțiilor românești. Sigur că nu este de ajuns, însă trebuie apreciat măcar acest lucru. E un semn că se schimbă lucrurile chiar și în Armată, unde rigorile militare sunt în statut. În aceste condiții, asistăm la mici semne de schimbare înspre bine ale instituțiilor statului.
De ce Talpan nu va fi niciodată comandantul Stelei?
Dincolo de aceasta, vom avea aceiași comandanți care vin și pleacă, fiindcă se înregistrează o lipsă acută de oameni competenți și bine pregătiți pentru orice funcție din cadrul statului, nu numai la Steaua și în mod special, pentru că sistemul încă nu este pregătit pentru reformarea completă. Aici intervine funcționarul Talpan, care este anti-sistem. E acel om din tot acest mastodont aparat de stat care se împotrivește și se revoltă din interior.
Sunt foarte puțini cei care luptă din interior cu sistemul, iar cei mai mulți dintre ei sunt necunoscuți, fiindcă sunt sursele anonime ale celor puțini jurnaliști care mai există la momentul actual în România. Talpan e acel „disruptor”, cum zic americanii. El e elementul disturbator, fiindcă s-a săturat de viciile sistemului din care face parte.
Desigur că el a devenit în sine un personaj aparte, fiindcă așa i-a permis contextul, conjunctura și mediatizarea de care beneficiază numele Stelei, însă a nu se confunda funcționarul și juristul Talpan cu personajul pe care și l-a creat sau i-a fost creat în presă. Ei, anume pentru că este anti-sistem, Talpan nu va fi niciodată comandant la Steaua. Cel puțin, cred eu, că acesta este principalul motiv pentru care nu va ajunge niciodată în funcția de comandant al Stelei, deși îi permit gradul și performanțele realizate până acum, dacă s-ar fi dorit a fi plasat pe acest post. Colonelul Talpan nu este dorit în funcția de comandant, fiindcă ar deranja oamenii din sistemul vicios din care face parte.
Dacă vă ziceam de acea perioadă de tranziție a instituțiilor românești, ei bine, ea încă va mai dura ceva timp, iar sistemul nu este pregătit pentru a permite unui funcționar rebel să aibă puteri de conducere în interiorul său, iar când acest lucru va fi posibil în România și în Armată, probabil Talpan va fi ieșit deja la pensie.
Desigur că mai sunt și multe alte motive pentru care Talpan nu va fi comandant la Steaua, iar eu voi evoca doar câteva dintre ele, nu are competențe manageriale, nu știe să colaboreze, nu este diplomat, are un caracter dificil etc., însă toate acestea pot fi omise dacă ar exista dorința vădită de a fi numit acesta drept comandant la Steaua pentru tot ce a realizat pentru Clubul Sportiv al Armatei și pentru că este un mare stelist. Totuși acest lucru nu se va întâmpla, fiindcă Talpan deranjează și va deranja tot sistemul din care face parte și va scoate la iveală lucruri pe care se doresc a fi ținute ascunse sub preș. Și chiar dacă ar exista o promisiune din partea acestuia că nu va divulga lucrurile de la limita legii care s-au întâmplat în club, problema este că prin firea acestuia ahtiată după dreptate va fi foarte greu de controlat ulterior, nemailuând în considerare neîncrederea fața de un asemenea funcționar care are istoricul său recidivist de a-și striga nemulțumirile.
Talpan este nepotrivit pentru sistem și pentru perioada în care ne aflăm. Probabil s-a născut la timpul nepotrivit, însă stau și mă întreb câți ani ar mai fi durat să aflăm adevărul despre Steaua dacă nu era el?! Nu știu răspunsul și nici nu vreau să-l aflu. Tot ceea ce trebuie să înțelegeți e faptul că Talpan deranjează atât la nivel de sistem, cât și la nivel exterior, probabil și printre suporteri.
Nu este întâmplător faptul că Becali perpetuează încontinuu mitul Talpan în spațiul public și nu unul legat de Armată, generali sau orice altceva. El cunoaște sistemul, fiindcă a făcut afaceri cu el și datorită oamenilor din sistem, însă știe că Talpan e diferit, e altfel și el nu poate interveni în această privință decât prin a-l discredita prin însuși mitul creat în mass-media. Cel mai trist e că personajul Talpan a căzut în această capcană din orbirea redată de disperarea luptei în van anti-sistemică și din stelismul idealizat. Pentru care în niciun caz nu trebuie condamnat.
