Aseară, la golul al treilea marcat de Mugosa, am avut așa o pornire, un instinct, să arunc televizorul pe geam. Am mers la fereastră si am aprins o țigară … mașina mea suferise deja de pe urma ploii cu gheață cazută în București și îmi imaginam cum va arată plafonul de BMW cu un televizor aterizat pe el. Mocanu și Grădinescu bălmajeau comentariul lor anost, cumva în surdină … se aude un tunet puternic în ploaia de afară și rațiunea din mine preia controlul. Am aprins o altă țigară și am început să caut prin amintiri, un alt astfel de moment în care să vreau să-mi vărs nervii pe un televizor.

Anul de grație 1994, sfert de finală de campionat mondial de fotbal … golul primit de Florin Prunea în meciul contra Suediei. Două trăiri diferite, două televizoare diferite dar același tip de pornire instinctuală domolită de rațiune. Păi normal, doar sunt copilul nouăzecilor nu? Ce vremuri, ce fotbal avea România, nu doar la nivel de echipă națională. Derby-uri serioase Steaua – Dinamo, Steaua – Rapid, grupe de Champions League. Niște chestii pe care generația lui Sergiu Gabriel nu le poate procesa, nu le știe, nu le-a trait … dar nici generația lui Chiricheș.

Deja nu mai conta pentru mine ce se întămplă pe Giulești și cumva mi-am dorit ca Niță să nu prindă mingea deviată de Chiricheș spre propria poartă. Defapt, astă a fost declicul pentru mine, ca să schimb pe DigiSport la meciul dintre Germania și Italia. Orgoliul meu de naționalist, de suporter al României, n-a mai rezistat la așa umilință. Rezervele Muntenegrului … incredibil!

Analizând acum însă, constat că am vrut să îmi vărs nervii pe televizor, în două momente total diferite ale echipei naționale … vârful perfomanței la un campionat mondial vs retrogradarea în grupa valorică C a Ligii Națiunilor. Wow, arc peste timp și peste ditai prăpastia. Atât de mult a decăzut echipa națională. De la duelul cu Suedia din sferturile de la San Francisco la umilința cu Muntenegru de pe Giulești … de la meciuri cu Suedia si Argentina la meciuri cu Malta și Gibraltar. Pentru că să fim serioși, nimeni nu ne mai scapă de grupa valorică C. România este pe ultimul loc într-o grupă cu Muntenegru, Bosnia și Finlanda … și totul în doar 28 de ani.

“Pe atunci Lăcătuș pasa, dădea Hagi gol, Știi, sunt copilul 90`zecilor.”

Scriind acest editorial, îmi aduc aminte duelurile Stelei cu Dinamo și Rapid. Îmi aduc aminte ce emoții mă încercau când ajungea mingea la Răducioiu sau la Pancu și strigam din peluză sau din canapea : “nu trece de tine Prodan, nu-l lăsa.” Dar știam că orice s-ar întâmpla, Ilie Dumitrescu, Adrian Ilie sau Sabin Ilie aveau să rupă plasa rivalilor. Știam că în 90 de minute de joc ale României inventa Hagi niște pase de geniu pentru Raducioiu și Ilie Dumitrescu. Știam că era aproape imposibil ca Viorel Moldovan să nu marcheze din interiorul careului sau că Adrian Ilie să nu lovească mingea cu exteriorul de 4-5 ori pe meci.

Astăzi însă nu mai știu absolut nimic. Nu pot să-mi explic cum Pușcas nu marchează gol, singur cu portarul, sau cum baiatul ăsta de la Sepsi se împiedică în careul advers și nu știe unde este poarta. Chiar, uite altă diferență între trecut și prezent, care reflectă declinul tricolorilor. Pe vremuri, îl acuzam pe Puiu Iordănescu că umple căruța cu “gloabele de la Dinamo” … astăzi însă, baiatul lui, Edward, umple căruța cu sportivi de la Sepsi și din Serie B.

Unde sunt “gloabele de la Dinamo”? Exact, nu sunt. Cum la fel nu se mai regăsesc printre selecționați nici fotbaliști de la Steaua sau Rapid. Tricolorii nu mai au un Ilie Dumitrescu, un Răducioiu, un Pancu, un Belodedici pe lina de fund sau o minte limpede la mijlocul terenului așa cum era Ionuț Lupescu. Nu mai avem un Dan Petrescu care să combine cu Hagi acolo pe partea dreaptă și să îi marcheze gol Angliei. Și ce cuplu de fundași centrali, Belo cu Didi Prodan. Asprilia, Valderrama, Maradona, Caniggia nu au trecut de ei și nu au marcat gol României.

În schimb, anonimul Mugosa, fotbalist la o echipă medie din Coreea de Sud, i-a umilit pe Chiricheș și pe Burcă. Dar nu este nici o problemă, pentru că tatuajele au rămas pe piele, bolizii scumpi în parcarea Giuleștiului iar durerea din cot nu a fost atinsă sub nici o formă. Chiricheș vorbește de o altă seară neagră, ne ceartă și ne amenință cu retragerea. Cât tupeu ordinar bă baiatule!

Fără să vreau îmi pun o întrebare, poate deplasată cumva dar totuși realistă : cum mama mă-sii, Pușcaș ratează singur cu portarul iar Iosif Rotariu, la 69 de ani, marchează un gol pe Ghencea, printr-o scăriță perfectă. Dar na, timpul nu șterge talentul și nici glezna fină. Și nu șterge nici amintirile.

Demisii extraordinare la bilanț? Exclus. Nesimțirea este mult prea mare la mai marii din federație. Băieții aștia doi, Burleanu și Stoichiță nu vor demisiona din fruntea FRF-ului și nici nu-și vor asuma ceva. Din contră, vor continua pentru că banii sunt frumoși iar scaunele relaxante. La FRF nu trebuie să știi fotbal sau să îți pese de fotbal … trebuie nesimțire multă și să știi ca atunci când vine valul cel mare, să te ți bine de scaun.

Și ce dacă o țară întreagă îți cere demisia? Ce dăcă ești huiduit pe Ghencea și pe Giulești? Ce dacă un popor se simte umilit? Sunt încă destule mingii Joma în depozitele FRF-ului iar suporterii naționalei nu au drept de vot la teatrul alegerilor din FRF. Și nici pe Edward nu-l vor demite, pentru că asta înseamnă să-i platească clauza de reziliere și nu vor să renunțe la bani. Cum să dea ei din banii lor, păi ce sunt proști?

Edward nici el nu renuntă de bună voie, nu demisionează, pentru că la fel, nu vrea să renunțe la bani. Ba chiar își dorește să fie demis, pentru că easy money. Iar în tot circul astă ieftin, circ pe bani evident, suntem noi suporterii echipei naționale și suferim ca niște fraieri pentru tricolor. Și ce dacă ne simțim umiliți și huiduim FRF-ul? Banii lor sunt în siguranță, salariile lor sunt în siguranță iar comisioanele lor intră la timp.

Evident că este trist să vedem realitatea aceasta. Este trist să vedem cum cea mai importantă federație națională a devenit șmecheria și combinația unor impostori, unor neaveniți și a unor șarlatani ordinari care nu dau doi bani pe performanță, pe onoare sau pe ce spun suporterii. Îmi aduc aminte o reacție a lui Stoichiță înainte de o conferință de presă : „Te dau afară Mutule!”

Ciudat nu? Cel din urmă, amenințatul, a fost un mare fotbalist și are în CV echipe uriașe precum Chelsea, Juventus sau Fiorentina dar și foarte multe goluri marcate în tricoul României iar celălalt a antrenat selecționata statului Panama. Acolo este și România, la nivelul din Panama și Insulele Feroe. Mare perfomanță domnule, ce știm noi muritorii de rând. La fel ca cei din Panama, trebuie să-i mulțumim și noi lui Stoichiță, pentru onoarea de al avea ca mentor la FRF.

Acum înțeleg, de ce aseară în tribunele din Giulești, Puiu Iordănescu nu a dat mâna cu Stoichiță. Să te ridici la nivelul lui “nea Miai” este aproape imposibil, chiar și pentru Puiu Iordănescu sau Mircea Lucescu. Nici cei doi antrenori, nici Emeric Ienei și nici noi, suporterii naționalei, nu înțelegem schimbarea asta de mentalitate adusă de Stoichiță și nici fotbalul sustenabil propus de Burleanu.

Nici Beloni nu a înțeles această viziune unică despre fotbal a lui Stoichiță și a cerut, spune Burleanu, un salariu mult prea mare doar ca să bată Muntenegru, Bosnia sau Finlanda. Până la urmă și el, Burleanu, dăcă îmbracă treningul naționalei bate lejer Muntenegru, nu? Că așa a spus marele manager al fotbalului românesc. Păi la ce centre de excelență avem, defilăm lejer până în semifinale de campionat mondial.

Am văzut cum a defilat naționala României, condusă de Burleanu și Stoichiță … 0-5 cu Muntenegru,  și retragradarea în grupa valorică C, unde vom juca cu Gibraltar și Malta. România a ajuns ciuca batăilor în Europa și doar cine nu vrea să ne bată nu o face. Ne-au bătut până și Andora sau Georgia. Ieiiii, bine “nea Miai”. Te rugăm noi, rămâi la FRF, mai este încă un pic până la ultimul loc într-o grupă cu Insulele Feroe și Gibraltar.

“Avem echipa cea mai bună, sunt ca niște pui de lei, Luptăm pentru glorie!”

Bucurie națională în piețele mari din România oameni buni … tricolorii au câstigat un meci istoric cu Malta, un meci extrem de greu, cu un adversar foarte bun, cu calitate și care ne-a pus probleme. Dar valoarea băieților nostri și-s spus cuvântul în teren, acolo unde Mihai Stoichiță a desenat un fotbal frumos și plăcut ochiului. Suntem mai buni ca Panama, ieeiiii.

Lăsând ironia și revenind la realitate, imediat se fac 24 de ore de la umilința din Giulești și nimic nu pare a se schimba. Nesimțirea crasă plutește în clădirea FRF-ului unde probabil ni se pregătesc discursuri pline de cuvinte fără sens sau direcție. Nimeni nu este vinovat pentru starea în care se află fotbalul românesc și echipa națională.

Imediat începe un nou sezon de Liga 1 cu echipe gen Voluntari, Sepsi, Chindia Târgoviște, Botoșani sau Campionii FC Argeș – Divizia Gunoi stradal. O liga 1 fără Steaua, fără Dinamo și cu o clonă a Rapidului care speră să-si recâștige identitatea și în acte, o dată cu venirea lui Dan Șucu în conducere. Acesta este purul adevăr, din păcate. Acesta este fotbalul sustenabil propus de Burleanu și FRF. Să ne obișnuim, zic.

Pentru că fără Steaua și Dinamo, nu există sport în România. O vedem la jocurile olimpice, o vedem la competițiile europene, o vedem la handball, la polo, la scrimă, la canotaj dar și la nivelul echipei naționale de fotbal. Asta este realitatea oameni buni. Indiferent că ne place sau nu, că ne convine sau nu, caruța naționalei nu se mai umple cu fotbaliști de la Steaua și Dinamo. Da, da … acele “cluburi comuniste” pe care Vali Moraru de la Digi Sport le voia desființate de mult.

Păi cam asta s-a întâmplat dle Moraru … Steaua este blocată în liga secundă de o lege nedreaptă, facută să aibă ca scop parazitarea unor branduri imense și un regulament al FRF, iar Dinamo este proaspăt promovată în Liga 3 cu mari șanse să-si piarda clona retrogradată. Din nou, purul adevăr. Dureros de altfel.

A mai trecut încă o zi. Burleanu e tot la FRF … și Stoichiță la fel. Să ne bucurăm în septembrie de meciurile cu Bosnia și Finlanda, zic. Ne așteaptă duelurile cu Malta și Gibraltar. O seară minunată drapel național. Aștia nu te merită, nu te respectă.